CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 207 / 2015

Dosar nr. 144 / 2015

 

AVIZ

referitor la propunerea legislativă privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități

 

Analizând propunerea legislativă privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B18 din 10.02.2015,

 

CONSILIUL  LEGISLATIV

 

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil propunerea legislativă, cu următoarele observații și propuneri:

1. Propunerea legislativă are ca obiect de reglementare desemnarea și înființarea mecanismelor naționale prevăzute de art.33 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 2007 și semnată de România la 26 septembrie 2007, ratificată prin Legea nr.221/2010. Astfel, se înființează Consiliul de monitorizare  a implementării Convenției, ca autoritate administrativă autonomă sub control parlamentar, precum și Punctele de contact în cadrul mai multor ministere cu atribuții relevante în implementarea Convenției. Totodată, se desemnează Direcția pentru protecția persoanelor cu dizabilități, în calitate de Mecanism de coordonare a măsurilor pentru implementarea Convenției.

Propunerea legislativă face parte din categoria legilor organice, fiind incidente prevederile art.117 alin.(3) din Constituția României, republicată, iar în aplicarea dispozițiilor art.75 alin.(1) din Legea fundamentală, prima Cameră sesizată este Camera Deputaților.

2. Din perspectiva compatibilității cu actele juridice la care Uniunea Europeană este parte, menționăm că Uniunea Europeană a semnat Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități la 30 martie 2007, ulterior fiind semnată de toate statele membre UE. În urma încheierii procesului de ratificare, UE ca entitate este prima organizație internațională care a devenit parte oficială la convenție.

Convenția are ca scop garantarea, pentru persoanele cu handicap, a exercitării drepturilor lor în condiții de egalitate cu toate celelalte persoane.

Pentru UE, aceasta înseamnă să se asigure că toată legislația, politicile și programele la nivelul Uniunii sunt conforme cu prevederile Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, în limita competențelor UE.

De asemenea, este reflectat angajamentul general al UE de a crea o Europă fără obstacole pentru cele 80 de milioane, potrivit estimărilor, de persoane cu dizabilități din cadrul Uniunii până în 2020, astfel cum este precizat în „Strategia europeană 2010-2020 pentru persoanele cu handicap: un angajament reînnoit pentru o Europă fără bariere” (COM (2010) 636 final).

Obiectivul general al „Strategiei europene 2010-2020” este de a oferi persoanelor cu handicap capacitatea de a se bucura de drepturi depline și de a beneficia complet de participarea la viața socială și economică europeană, mai ales prin intermediul pieței unice. Aceasta are în vedere, de asemenea, punerea în aplicare a prevederilor convenției, atât la nivelul UE, cât și la nivel național. Strategia completează și sprijină acțiunile statelor membre, care sunt principalele responsabile de politicile privind persoanele cu handicap.

În calitate de Stat Parte la Convenție și de Stat Membru al Uniunii Europene, România trebuie să își asume punerea în practică a tuturor obligațiilor care decurg din procesul de semnare a Convenției și din angajamentele asumate de statul român prin Tratatul de aderare la UE, ratificat prin Legea nr.157/2005.

Astfel, din analiza propunerii legislative, rezultă că, prin obiectul de reglementare abordat, demersul respectă dispozițiile art.33 din Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, potrivit cărora Statele Părți trebuie să desemneze, în cadrul Guvernului, unul sau mai multe puncte de contact pentru probleme referitoare la implementarea Convenției, precum și un mecanism de coordonare pentru a facilita măsurile aferente în diferite sectoare și la diferite niveluri, și, de asemenea, să desemneze unul sau mai multe mecanisme independente pentru a promova, proteja și monitoriza implementarea Convenției. Totodată, societatea civilă, în special persoanele cu dizabilități și organizațiile care le reprezintă, trebuie implicate și trebuie să participe pe deplin la procesul de monitorizare.

În considerarea celor de mai sus, din perspectiva reglementărilor europene, apreciem că propunerea legislativă nu contravine normelor Uniunii Europene.

3. Întrucât propunerea legislativă implică modificarea prevederilor bugetului de stat, sunt aplicabile  dispozițiile art.111 alin.(1) teza a doua din Constituția României, republicată, fiind necesar a se solicita și punctul de vedere al Guvernului.

4. Ca observație generală referitoare la sistematizarea conținutului propunerii legislative, menționăm că, potrivit prevederilor art.51 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, capitolele pot fi grupate în titluri doar în cazul codurilor sau al unor legi de mare întindere. Or, prezenta propunere este împărțită în 5 titluri, deși cuprinde numai 17 articole.

Prin urmare, propunem rearanjarea dispozițiilor, astfel încât articolele să fie grupate în capitole, eventual cu subdiviziunile acestora, respectiv, secțiunile. 

5. Întrucât cuvântul „privind” se regăsește de două ori în cuprinsul titlului, pentru un spor de rigoare în redactare, sugerăm ca acesta să debuteze sub forma  „Lege pentru înființarea ...”.           

6. La art.1, pentru corectitudinea redactării, sintagma „Legea nr.221 din 11 noiembrie 2010” trebuie scrisă sub forma „Legea nr.221/2010”.

Totodată, întrucât în text se face trimitere pentru prima dată la Legea nr.221/2010, pentru rigoare normativă, este necesar să se menționeze întregul titlu al actului normativ.

Din aceleași rațiuni, propunem inserarea cuvântului „denumit”/„denumite” înaintea expresiei „în continuare”, în cazul celor patru prescurtări prevăzute în text (Convenție, Consiliul de monitorizare, Mecanism de coordonare, Puncte de contact).

Pentru corectitudinea exprimării, mai propunem și înlocuirea sintagmei „se desemnează și înființeaz㔠cu sintagma „se desemnează și se înființează”, precum și a sintagmei „și Punctele de contact” cu sintagma „precum și Punctele de contact”.

7. La art.2, având în vedere că atât alin.(2), cât și alin.(3) conțin definiții, recomandăm contopirea acestora într-un singur alineat, alin.(2), care să debuteze în acord cu uzanța normativă, astfel:

„(2) În sensul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarea semnificație:

a) instituții spuse monitorizării Consiliului de monitorizare – facilități ...;

b) drepturi ale persoanelor cu dizabilități - drepturile …”.

Pe cale de consecință, trimiterile ulterioare la art.2 alin.(2) urmează a fi făcute la art.2 lit.a).

La actualul alin.(2), sugerăm însă înlocuirea sintagmei „facilități de tip rezidențial” cu sintagma „așezăminte de tip rezidențial”, termenul „așezământ” fiind mai potrivit în context.

8. La art.4 partea introductivă, nu este clar la care „personal” se referă textul. Raportat la dispozițiile art.3 lit.a) din Convenție, este de presupus că s-a dorit ca referirea să se facă la „persoane”, fiind avută în vedere independența funcțională a persoanelor. Sugerăm revederea textului.

La lit.h), textul este prea vag, nearătându-se cum facilitează Consiliul de monitorizare implicarea și participarea societății civile la procesul de monitorizare. Recomandăm completarea acestuia cu precizări în acest sens.

La lit.i), pentru o exprimare adecvată stilului normativ, este necesară înlocuirea cuvântului „menționate” prin „prevăzute”, precum și menționarea dispoziției unde sunt prevăzute respectivele organizații neguvernamenale.

La lit.j), menționăm că Legea nr.35/1997, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede ca atare că instituția Avocatului Poporului este „autoritate națională desemnată pentru prevenirea torturii și tratamentelor inumane și degradante”, așa cum face vorbire textul, ci că aceasta îndeplinește atribuțiile specifice de Mecanism național de prevenire a torturii în locurile de detenție, în sensul Protocolului prevăzut la art.2 alin.(11) din această lege.

În eventualitatea în care se dorește desemnarea acestei instituții ca autoritate prin prezenta lege, acest lucru trebuie realizat astfel: „care se desemnează ca Autoritate națională pentru …”.

9. La art.5 alin.(2), sintagma „prevăzute la art.5 alin.(1)” trebuie înlocuită cu sintagma „prevăzute la alin.(1)”, întrucât este vorba de două alineate ale aceluiași articol.

Formulăm această observație și pentru art.16 alin.(5), unde sintagma „menționat la art.16 alin.(1)” trebuie înlocuită cu sintagma „prevăzut la alin.(1)”.

Tot la alin.(2), pentru rigoarea exprimării, propunem înlocuirea sintagmei „vor finaliza avizările și numirile” prin formularea „vor emite avizele, respectiv vor face numirile”.

10.       La art.7 lit.d), recomandăm ca textul să fie restrâns la condițiile prevăzute la art.6 lit.a), ridicându-se întrebarea cum ar fi posibilă renunțarea la studiile superioare sau pierderea „expertizei” (experienței).

La lit.e), pentru o exprimare adecvată stilului normativ, în locul sintagmei „a celor care i-au avizat sau propus”, recomandăm să se menționeze entitățile avizatoare, respectiv de numire, prevăzute la art.5 alin.(1), în speță Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a Senatului, respectiv Senatul.

Din aceleași rațiuni, propunem înlocuirea expresiei „de la art.5 alin.(1)”  cu expresia „prevăzute la art.5 alin.(1)”.

11. La art.8 alin.(2), pentru o exprimare normativă adecvată, propunem înlocuirea sintagmei „condițiile din art.6” cu sintagma „condițiile prevăzute la art.6”.

La alin.(3), pentru caracterul complet al normei propuse, recomandăm să se menționeze unde se regăsește prevăzută schema de personal.

12. La art.13 alin.(3), apreciem că este necesară stabilirea unui termen rezonabil în care să se realizeze implementarea acestuia.

13. La art.14 alin.(1), întrucât, în cazul de față, expertiza este una extrajudiciară, iar potrivit art.5 din Ordonanța Guvernului nr.2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr.156/2002, cu modificările și completările ulterioare, activitatea de expertiză tehnică se poate exercita de către experții tehnici fie individual, fie în societăți comerciale care au ca obiect de activitate efectuarea de expertize tehnice, apreciem că exprimarea „experți independenți, în calitate de colaboratori externi” este tautologică, motiv pentru care recomandăm să se folosească termenul  „experți”, fără atributul „independenți”.

Formulăm aceeași recomandare pentru toate situațiile similare din cadrul propunerii legislative.

La alin.(3), prevederea potrivit căreia „comisia de selecție va urmări selecția a cel puțin 20 de experți independenți” face ca textul să fie neclar, punându-se întrebarea dacă acești experți trebuie să aibă calitatea de candidat, sau trebuie selectați minimum 20 de experți independenți, în acest din urmă caz textul venind în contradicție cu art.14 alin.(1), care face vorbire doar despre 2 experți independenți. Totodată, dacă este avut în vedere primul caz, se ridică întrebarea de ce ar trebui să încheie respectivii experți actul menționat, atâta vreme cât aceștia nu au fost încă selectați.

Față de cele arătate mai sus, apreciem că este necesară clarificarea textului.

14. La art.16 alin.(1), menționăm că denumirea actuală a primului minister enumerat este „Ministerul Educației și Cercetării Științifice”.

La alin.(3), menționăm că art.2 alin.(2), la care textul face trimitere, face vorbire doar despre instituții, nu și despre autorități publice, motiv pentru care propunem eliminarea referirii la acestea din urmă.

15. La art.17, având în vedere că formularea „se abrogă orice dispoziții contrare” nu este agreată în planul normelor de tehnică legislativă, este necesar ca aceasta să fie înlocuită cu menționarea expresă a dispozițiilor avute în vedere spre abrogare.

Totodată, pentru rigoare normativă, este necesară înlocuirea expresiei „Legea 221/2010” cu expresia „Legea nr.221/2010”, iar după titlul acestei legi trebuie introdusă sintagma „publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.792 din 26 noiembrie 2010”.

 

PREȘEDINTE

 

dr. Dragoș   ILIESCU

 

București

Nr.